”Casa părintească nu se vinde,/Nu se vinde pragul părintesc”, cântă Mihai Ciobanu. Așa se cântă, așa vorbește gura lumii, dar fiecare în cele din urmă procedează cum îi dictează problemele și buzunarul. Sunt cetățeni, care categoric nu se despart de casa părintească, care investesc în reparații capitale, care le transformă în case de odihnă pentru perioada concediilor etc. Dar sunt și de acei, care le vând imediat ce au terminat cu ceremoniile funerare.
Protagoniștii mei din continuare nu fac parte nici din prima și nici din cea de-a doua categorie. Eroii schiței mele de astăzi locuiesc în casa moștenită de la părinți. Vă spun acest lucru și pentru prima dată regret, că nu activez la televiziune, că nu vă pot demonstra imagini de la acea casă, pe cate în titlu am numit-o pe bună dreptate ”castel”.
Acasă era numai Angela, stăpâna casei. Soțul, Vitalie Ailoaiei, muncește în Rusia. O perioadă de 10 ani Angela a muncit cot la cot cu soțul prin străini, dar când socrii au scăzut din puteri nora a fost nevoită să rămână acasă, să ia grijile casei pe răspunderea sa, ba și grija de părinții înstăriți. Deși bătrânețile nu i-au lăsat imobilizați, trebuia cineva să le pregătească, să le spele, să-i deservească. Angela zice că a avut socri înțelepți, cumsecade, a fost în relații bune cu ei, le-a simțit respectul și recunoștința. Dar toate acestea, cred că a trebuit să le merite. Și bravo ei că a știut cum.
În familia lor s-au născut doi copii, Victor, care acum are 25 de ani și Dumitrița, care a trecut de 20 de ani. Sunt maturi deja. Dar când părinții lor erau la început de cale copiii erau lăsați în seama buneilor, iar ei, părinții, mergeau la muncă peste hotare. Așa au adunat ban cu ban și au tot investit în reparații. Socrii au fost de părerea, că în casă trebuie să rămână mezinul. Vitalie fiind cel mai mic nici nu s-a împotrivit. Renovarea casei părintești au pornit-o din start în stil modern: cu terasă și coloane, cu arcuri și flori de ghiveci, cu țiglă metalică și cărămidă roșie cu ornamente. Și cum au pornit așa și au continuat. Au renovat casa veche, apoi în ogradă a apărut a doua casă, tot cu terasă și coloane, apoi încă un sarai-bijuterie.
- Părinții au reușit să vadă din frumusețile pe care le-ați făcut?
- Tata mai puțin, că a decedat mai degrabă, iar mama a apucat mai multe din renovările noastre, - povestea protagonista. - Aici, la capătul casei mama-soacră a avut cuptor ca la țară. Veneau toate vecinele de sărbători cu olițele cu sarmale la cuptorul mamei. L-am stricat când încă ea, mama, era în viață. Zicea ”Ce vei face la treburi? Unde vei da oalele?” A mâncat pâine și plăcinte din rolă și n-a mai spus că nu-s bune. Iar praznicul i l-am făcut chiar la cantină cum o face toată lumea. Dar am copt împreună în acel cuptor. Era de 12 tigăi. Am făcut și pâine, și plăcinte. Mă sculam la orele 4 dimineața ca să reușesc. Ta-a-are multe lemne mai înghițea.
Copiii au crescut cu buneii. Pe Dumitrița o mai duceau la bunica de la Glodeni, bunica de pe mamă, că mamei-soacre îi venea greu să-i îngrijească părul lung. Dar când i se făcea dor de casă – o aduceau la Moara Domnească.
Și apoi gospodăria este atât de asortată. La construcțiile renovate despre care vă spuneam, s-a aliniat și un garaj splendid, construit în același stil și folosite fiind aceleași culori. Ba au mai cumpărat și o casă bătrânească de alături. Acolo au o fermă întreagă de păsări.
Și numai ce nu este în ograda castelului cu pricina: și trotuare, și straturi de flori, și ghiveciuri și un cuib improvizat de cocostârci, gândit și realizat numai așa cum vede Angela. La casa părintească, devenită castel, ce se află la o azvârlitură de băț de stejarul secular, te simți prinț și principesă, indiferent de vârsta pe care o ai.
Maria Focșa