Ne-a întâmpinat chiar proprietarul, Dumitru Schin. Cărărușa ducea spre un lac mic, folosit pentru irigare. Mai la vale de heleșteu zărisem câțiva stupi. Iar câinii de pază făceau multă gălăgie, găsindu-ne drept străini. De-a lungul vâlcelei are protagonistul o seră, spre care m-am și îndreptat. Dar stăpânul îmi zise, că e pustie.
- Da cum așa? Ai investit în ea și acum nu o mai folosești?
- De anul trecut nu o mai folosesc. Creșteam roșii în ea, dar acum le cresc pe teren deschis. Sera e joasă și înăuntru se ridică temperatura până la 40 de grade. Se opăresc curpenii. Mi-aș dori o seră după toate cerințele. Dar investițiile sunt foarte mari și pe urmă nu-ți recuperi cheltuielile cu anii, - povestea tânărul antreprenor.
- Pe ce suprafață faci grădinărie?
- În total am 2,70 de hectare de teren arabil. Pe un hectar țin grădină, iar în rest seamăn porumb. Aș folosi și arii ceea pentru grădină, dar e problematic cu irigarea. E mare distanța. Sursa de apă e mică, iar lotul se întinde de-a lungul vâlcelei și se primește ca o panglică, - povestea Dumitru.
Dispozitivul de irigare folosit de Dumitru e o stropitoare de suprafață, ce are o rază de 45 m. Folosește furtunuri de lungimile necesare. La răsădit angajează oameni. Anul acesta cu 7 persoane a făcut tot lucrul. În rest, la îngrijire și la cules se descurcă în trei, cu părinții Vasile și Mariana Schin. Dumitru crește ardei, gogoșari, vinete, roșii, în cantități mici cartofi, bostani și ceapă. Legumele din grădina lui nu au nevoie de piață de desfacere. Pe toate le vinde direct din câmp. Cumpărătorii singuri vin la el. Le dă puțin mai ieftin ca la piață, cu preț angro. Anul trecut ardei i-a realizat cu 8 lei pentru un kg, gogoșari cu 10 lei, iar roșiile cu 10 și 5 lei pentru 1 kg.
- Peste hotare la muncă nu ai fost? – mi-a trecut prin cap să-l întreb.
Răspunsul a fost unul total neașteptat. Zice că a fost o singură dată în Polonia și a muncit la negru. S-a mulțumit pentru totdeauna, deoarece cerințele de muncă de acolo ar egala cu îngrijirea a 3 hectare de pământ de unul singur aici, în Moldova. S-a convins, că dacă vrei să fii robot du-te peste hotare. Și în Moldova lumea ar munci ca roboții dacă ar avea cine să-i mâine din urmă așa cum o fac cei de acolo. Dar Dinu nu vrea să se transforme în robot, nu vrea să fie impus la muncă silnică. La grădină tot muncește, dar o face cu ardoare, că e pentru sine, apoi își vede rezultatele muncii. E cu totul altceva. În ziua vizitei era liber, deoarece plouase în ajun. Și acasă nu e ca în Polonia. Vrei te odihnești, vrei te ocupi cu ceva prin ograda casei. Totul e la dorință, dar nu din ordin.
Din tehnică are procurate și se folosește de 3 pompe, un moto-bloc mare, unul mic, o moto-stropitoare, o mașină, o motocicletă, un ”cvadroțel”, de toate circa 14 motoare, pe care le mânuiește singur. A terminat cu aprovizionarea cu tehnică după părerea lui. Mai departe va munci pentru sine. Pe toate le-a procurat cu bani cash, fără a lua credite bancare. Nu dorește să plătească procente băncilor. E de altă părere: ”Ai - investește, nu ai - nu te apuca”.
Vă ziceam la început, că zărisem și niște stupi de albini. Dumitru spune că e o pasiune a lui. În prezent are 3 feluri de stupi, din lambriu, polistiren și din lemn. Îi testează să înțeleagă ce e mai convenabil pentru adunătoarele de polen. Și zice că deja i-a devenit clar. Cel mai acceptabil pentru albini a devenit stupul din polistiren, care întrunește cele mai bune condiții. Iar prețurile diferă mult. Un stup din lemn, care este destul de greu, incomod la permutări costă 1000 de lei, iar din polistiren estimează numai 400 de lei. Și apoi implementarea pasiunii a studiat-o mai mulți ani. Albinuțele ce caută? Flori, așa e. Iar în jurul grădinăriei lui Dumitru se întind numai pârloage și pășuni. Adică prin preajmă nu-s livezi, nu-s lanuri cu culturi agricole, ce ar fi tratate în mod obligator cu substanțe chimice toxice, de la care ar muri zburătoarele. E un argument și e decisiv. Deoarece nici la cultivarea legumelor nu folosește chimie, ar dori și miere de asemenea naturală. De aceea a și studiat împrejurimile.
Legumăria e la o distanță de 3 km de casă. Eu ziceam, că e depărtișor, iar legumicultorul mi-a răspuns cu întrebarea ”Da ce asta e distanță?” Bravo că nu simte distanța, că îi place ocupația, că e patriot al țării sale, că a prins rădăcini sănătoase pe acest meleag.
Maria Focșa