Pe când avea vreo douăzeci de ani, ca și mulți alți tineri, a luat calea străinătății, muncind de-a valma cu moldoveni de ai noștri prin Polonia, Israil, iar o habă de vreme a lucrat și în capitala țării. S-a dezamăgit de câștigul de peste hotare și s-a hotărât să se oprească aici, la baștină, fiind sigur, că și acasă poți face bani buni. A decis să investească într-o afacere, care pe lângă venitul ce i-l aduce, îi creează şi o doză de satisfacție sufletească. E vorba de dl Marcel Sticea din satul Cobani, care deține o fermă de oi și capre, amplasată într-un cadru pitoresc și mioritic la hotarul dintre satele Cobani și Balatina. Este amplasat departe de cele lumești, dar cu acces la internet și lumină electrică, ba chiar şi telefonie mobilă au.
Într-o plină oază de verdeață şi liniște sufletească - aşa l-am găsit pe dl Marcel, modest şi foarte primitor din fire, muncind de cu zori printre mioarele sale.
Când am ajuns la stână era o tăcere deplină. Oițele și căprițele la acea vreme erau încă la păscut. O pisică se plimba agale pe ici-colo, iar un cocoș pitic de o frumusețe aleasă își ascuțea glasul - voia să fie și el luat în seamă. Dulăii din jurul stânei nu au lăsat pe mult timp să domine liniștea. Au reacționat la apariția noastră și au început să latre.
- Până a avea propria stână am lucrat peste hotare, apoi ceva vreme pe la stânele altor oameni. Iar într-o zi m-am decis să-mi deschid propria afacere în oierit. Era anul 2010. Am început cu 50 de capete, acum numărul lor constituie peste 300 de oi și capre. Greu a fost la început. Și acum nu este ușor. Muncim aproape că non-stop. Mulsul oilor de trei ori pe zi, pregătirea caşului, a brânzei, păscutul şi alte treburi, ce încep încă de la primele ore ale dimineții şi decurg până seara târziu.
De mare ajutor îmi este feciorul Dumitraș, care a împlinit 16 ani, și doi angajați sezonieri, - și-a început destăinuirea dl Marcel.
Nu are dl Marcel vreo profesie însușită. A absolvit 9 clase și s-a apucat de muncă. Îi sunt dragi mioarele, căprițele, le înțelege când sunt bolnave, din ce cauză le-a scăzut laptele. Recunoaște că acestea au nevoie de o atenție enormă, de nu le acorzi grija cuvenită pierzi din productivitatea afacerii. Dumnealui este și doctor, mulgător, strungar, comerciant și conducător, întrunindu-le cu brio pe toate. Nu le-a dat nume, dar își cunoaște vizual fiecare mioriță și căpriță.
În toți acești ani venitul de bază al lui Marcel Sticea se trage din comercializarea brânzei și a cărnii de miel. Animalele copitate sunt crescute în temei pentru lapte, din care se face caș, iar primăvara acestea bucură ciobanul cu miei și ieduți, care crescuți câteva săptămâni sunt sacrificați și vânduți, iar o parte, cei mai buni sunt lăsați pentru reînnoirea turmei.
- Primăvara aceasta, mulțumim Domnului, a mers foarte bine carnea de miel. Creștem mieii puțin mai mari pentru a câștiga la cantitatea de carne, deoarece în ultimii ani nu există o piață de desfacere a pielcelelor. Pur și simplu le aruncăm, căci nu avem ce face cu ele. Cu câțiva ani în urmă a fost o perioadă, când pielcelele erau la mare căutare, se vindeau la prețuri bune ca pâinea caldă. Dacă am fi susținuți cât de puțin de stat, ar fi mai ușor să gestionăm afacerea. Nu ni-i ușor nici pe departe, fiindcă pe lângă munca grea, pe care o depunem afacerea necesită și investiții substanțiale. De exemplu, doar pentru nutreț eu cheltui anual circa 100 mii de lei, nemaivorbind de tonele de cereale procurate, de salariul angajaților, ce constituie a câte 5 mii de lei lunar pentru fiecare, - a ținut să precizeze dl Sticea.
Meșterul brânzei delicioase de oi este, de fapt, chiar stăpânul stânei. Procedeul de închegare a laptelui şi de preparare a brânzei nu l-a împrumutat de la nimeni, e o metodă proprie, dar a remarcat că nu folosește nici un adaos la pregătirea produsului, totul este natural. Principalul să depui străduință, să fie totul curat și gustos, să îi placă cumpărătorului, să-l motivezi să vină să mai procure, altfel pierzi încrederea în oameni. Are cumpărători permanenți, mai vinde din producție pe la piețele din Bălți și Glodeni, iar când îi mai rămâne ceva din caș îl sărează pentru iarnă.
Nu au luat niciodată vreun credit de la bancă, dar nici nu au avut careva susținere din partea statului sau a celor apropiați. S-a descurcat pe cont propriu. Recent a terminat construcția unei anexe - o cameră de odihnă, deși au deja una, cu comodități tipice unei stâne, cu sobă, căci, de, pe timp de iarnă dl Marcel cu feciorul tot la stână se găsește. Rareori pășesc pragul casei lor din sat. Dacă acum se mai duc din în când, pe timpul fătării animalelor până și câinele de acasă l-au luat cu ei la stână, fiindcă nu avea cine să aibă grijă de el.
Dumitraș e mâna dreaptă a tatălui. E de nădejde în tot lucrul, muncește cu desăvârșire și nu regretă pentru nici o clipă că după 9 clase nu a mers la studii. Muncește la stână cu tatăl. De la 14 ani mulge oile și trudește de-a valma cu ceilalți de dimineață până seara. Nu este vorbăreț de fire, dar ne-a afirmat scurt, că ar dori să-și continue activitatea în această îndeletnicire. Se pare că va fi un baci pe cinste și din dinastie.
Aproape de încheierea discuției l-am întrebat pe protagonist de ce a ales să facă anume afacere în oierit la care dumnealui ne-a afirmat, că așa i-a fost alegerea cu 10 ani în urmă, considerând o ocupație de profit, fapt pentru ce nu regretă.
Ne-a servit proprietarul stânei cu caș proaspăt, cu pâine de casă și plăcinte – delicii, ce ne-au amintit de țară, de muncă sănătoasă la pământ.
La ora mesei în câteva clipe stâna se umpluse de behăit. Venise oile și căprițele de la păscut și ca niște sirene își chemau stăpânul. Lucrătorii imediat și-au luat cupele și au purces la muncă. Lucrul mergea strună. Unul din păstori dădea oițele în strungă, alții trei, printre care și Dumitraș, le mulgeau cu îndemânare, după care animalele treceau într-un ocol dosit de soare și vânt, cu acoperiș.
Le-am zis ”Doamne ajută” și ne-am luat rămas bun de la oamenii de la stâna de pe povârnișul scăldat în verdeață, de la păstorii destoinici, care de un deceniu scriu o poveste de viață de ciobănie, care mai păstrează focul viu al unei îndeletniciri vechi de secole, dar pe cale de disipație.
Axenia Drumova