Satul Ustia are peste 2 mii de locuitori, din care mulți sunt plecați peste hotare. O cifră mai reală ar fi 1400 de cetățeni. Satul e împărțit în mai multe mahalale distanțate una de alta de dealuri, de un șes și o râpă. Două părți ale satului sunt mai mari: planul nou, unde e Primăria, Oficiul Poștal, Casa de Cultură și satul vechi, așa zisa Coree, partea dinspre Moldovanca, raionul Fălești. Cu acestea ne-a început relatările dl primar de Ustia, Alexandru Cojocari, căruia i-am solicitat un interviu. 
- Aveți un drum, ce întrunește condiții europene. Gata cu drumurile?
- Departe de gata. Din ”Drumuri bune 1” am obținut finanțarea unei porțiuni de peste un kilometru de drum asfaltat din centru, de la oprire, pe lângă Primărie și până la ieșirea din satul Ustia. E vorba de drumul central, care nu a avut în anii săi de existență nici o lopată de asfalt pe el. Cei de lângă strada centrală nu mai puteau înșira o rufă pe funie, că seara trebuiau s-o spele din nou. Norii permanenți de praf și moloz deveniseră o trăsătură caracteristică pentru Ustia.
Din „Drumuri bune 2” am mai făcut o porțiune mică (100 m) de drum în teritoriul satului, de la oprirea din centru în direcția bisericii. Înclinația drumului este mare acolo. Când aveam ploi numaidecât apăreau viituri. Și de fiecare dată șanțurile trebuiau astupate cu tone de pietriș. Am hotărât cu consilierii să facem acest sector odată și pentru totdeauna. Da, investițiile au fost mari, dar și merită. S-a pus piatră de temelie mășcată, apoi mai măruntă, s-a făcut o bază trainică, s-au pregătit marginile laterale ale drumului, șanțuri de scurgere și numai după aceasta s-a trecut la asfaltare. Numai așa au fost înlăturate problemele.
Iar tronsonul Ustia - Limbenii Veci deja l-ați văzut cum arată și de ce calitate sunt lucrările. Deci insistența și străduințele ne-au adus și rezultate.
Și pentru acest an avem preconizat 1 mln de lei pentru asfaltare din ”Drumuri bune” (sperăm să fie), din care intenționăm să continuăm cu asfaltarea aceluiași drum din centrul satului până la biserică. Prima porțiune, cea cu viituri, a fost mai mică. A doua porțiune va fi mai mare, deși sumele sunt aproape egale, deoarece va fi drum de categoria a II. Pur și simplu sectorul despre care vorbesc are o bază temeinică, este pietruit bine, de aceea va fi nițel pregătit, acoperit cu puțin pietriș și asfaltat. La noi la biserică e ultima oprire a transportului rutier. Dacă mai înainte era în centrul satului, acum vreo 5 ani am insistat ca rutele să înceapă din Coreea, pentru că acolo trăiește multă lume vârstnică. Iar din Coreea noastră și până la centru este mai mult de un kilometru. Problema a fost rezolvată pozitiv. Iar locuitorii se folosesc de prilej și mai urcă în microbuze din mahala dinspre Moldovanca și vin numai până în centrul satului la medic, la primărie, la poștă etc. Iar înapoi urcă la alt microbuz și se întorc acasă. Le vine comod. Ca la oraș. Până la biserică ajung toate mijloacele de transport de pe rutele Bălți-Ustia și Glodeni-Ustia. De aceea și vom continua asfaltarea acestui sector, care acum e în variantă albă. Ce a fost mai greu s-a făcut deja.
- După cum înțeleg aici se termină istoria drumurilor din Ustia.
- Ba nu. Numai a celor asfaltate. Ați văzut grămezile de piatră de la intrarea în sat? Purcedem la construirea unei căi de acces spre iazul cel mare din sat. Acum vreo trei ani am făcut o cale de acces spre iaz, dar e mare acostamentul și a devenit impracticabilă. De aceea am decis să construim o altă cale de acces pe vreo 300 m pe o altă arteră, altfel e imposibil să ieși de acolo pe timp anevoios. Am adus piatră și mășcată, și măruntă deoarece mai avem o porțiune de drum de 270 de metri, ce duce spre grădiniță. Și acolo avem rupturi de ape. De la Uniunea Sovietică încoace nu s-au făcut nimic lucrări de renovare pe acest sector și intenționăm să-l reparăm capital în variantă albă. Tot în variantă albă rămâne de executat lucrări de reparații a unui segment de vreo 300 de m de la biserică până la cimitir. Este o necesitate stringentă.
Lucrările la drumurile în variantă albă le fac cu ”Miulisa-lux” SRL. Cu 220 de mii de lei am făcut acum doi ani vreo 4 km de drum pietruit. Au lucrat la soveste. Sunt mulțumit și voi continua să lucrez cu această firmă.
- Străzile reparate asortează bine cu iluminare stradală.
- Da, am deja 8 km de iluminare stradală, iar corpurile de iluminat sunt instalate peste un stâlp. De cum se întunecă se aprind și ard până la unu noaptea. Și anul acesta am avut astfel de lucrări pe un sector de 1780 de metri. Numai o parte mică de sat a rămas fără lumini nocturne. Sunt la finiș la acest subiect.
- Văd că și condițiile din Primărie s-au schimbat esențial. Reparații capitale?
- Au fost schimbate ușile, ferestrele, lucrări de nivelare și tencuire a pereților, schimbarea podelelor, adică reparații capitale. De la început am chemat și pe unul și pe altul și când veneau antreprenorii și îmi făceau niște calcule te apucau amețelile. M-am hotărât și lucrez cu oamenii din sat. Cu două familii. Dacă pun în calcul ușile, ferestrele, toate lucrările de interior, de împrospătare a exteriorului voi intra în 60 mii de lei, iar 20 mii de lei voi achita pentru lucru. Casa e veche, din lut, s-a lucrat cu mai multe feluri de materiale. Vrem din rău să iasă ceva bun. Dar oricum vreau să subliniez, că mă descurc cu numai 30% din sumele cerute de firmele solide. Adică dacă cauți se poate.
Tot așa situație am avut și cu grădinița. Trebuia să instalăm sistem de încălzire. Până atunci acolo se încălzeau cu sobe. Am îmblat pe la Bălți, am căutat firme, mi-au calculat și mi-au anunțat cifra - 380 de mii. Am rămas șocat. Întâlnesc eu doi tineri, care munceau pe la Moscova. I-am rugat să mă ajute la instalarea încălzirii la grădiniță. Nu m-au refuzat. Și ce credeți? Peste 90 de mii de lei am plătit pentru calorifere, țevi, cazan și lucru. Adică din suma preconizată de 380 de mii a fost posibil de instalat încălzite autonomă numai cu 90 de mii de lei. Atunci am procurat cazan și la Primărie. Și noi acum avem autonomă. Iată ce înseamnă când îți sar în ajutor ai tăi.
Sunt foarte mulțumit de entuziasmul oamenilor, de înțelegerea din partea sătenilor. Pentru noi o istorie de experiență va rămâne construirea rețelei de apeduct în sat (în perioada primului meu mandat de primar). Munceam cu toții în sensul adevărat al cuvântului. Pentru lucru îi ”mângâiam” cu ce puteam pe săteni, căci bani nu aveam de unde să le plătesc. Dar acum tot satul are acces la rețeaua de apeduct, majoritatea au boiler, încălzire autonomă, mașină automată de spălat etc. De aceea și sunt convins, că cu susținerea sătenilor poți face multe lucruri necesare.
A intervievat Maria Focșa