Ne-a întâlnit o doamnă frumos coafată, care purta o jachetă albă în carouri, zâmbitoare și destul de modestă. Se gena că vocea nu-i sună cum ar trebui, că a plouat și nu putem ajunge la sectoarele cu curățări sanitare de pădure, că nu a fost avertizată pentru a ne pregăti o statistică mai proaspătă... Dar de fapt toate erau bine. Am urcat și am luat-o spre sectorul de pădure dinspre Limbenii Vechi, așa numitul ”La vii”. Poate că pe timpuri au fost vii prin aceste locuri, dar acum e o pădure cu o așezare destul de interesantă. De obicei când intri în pădure nu te poți orienta unde ești, cât e de mare, în ce direcții sunt localitățile. Dar aici e totul ca în palmă. Pădurea e pe coastă de hârtop, iar acesta are forma unei farfurii adânci. Stai pe margine și vezi totul de jur împrejur, chiar și pe fund. O pădure în forma unui vas adânc. Toate speciile de copaci le vedeai ca pe palmă: salcâmi în floare, nuci, cireși, măcieș, măslini, stejar etc. Ne-a cucerit poienița de la o margine de drum, am coborât și mi-am zis: ”Aici începe ustiaterapia”. Negara în bătaia vântului mângâia florile de câmp: garofițe, corovatic, toporași, gălbenele, răchițele, iar spicele verzi ale mohorului stăteau țanțoșe ca soldățeii, împrăștiați prin toată poienița.
Protagonista noastră, dna Olga Cojocari, a făcut Școala Pedagogică din Soroca și Universitatea de Stat ”Alecu Russo” din Bălți, facultatea asistență socială. De baștină e din satul Viișoara. După absolvire i s-a oferit un loc de muncă la grădinița de copii de la Moara Domnească. Căsătorindu-se și venind la Ustia a trebuit să-și schimbe profesia. A activat un timp ca șef al Casei de Cultură din localitate, apoi în funcție de asistent social. Așa a fost până la alegerea în funcție de primar al soțului său Alexandru. Pentru a evita conflictele de interese a fost necesar să părăsească activitatea de asistent social din primărie. Cu rezerve, dar s-a hotărât să treacă la funcția soțului, care anterior fusese pădurar. Instruirea directă i-a făcut-o soțul. Și la ocolul silvic este mereu informată. Cu timpul s-a obișnuit. S-a obișnuit cu pădurea, cu grijile ei. S-a obișnuit să poarte pantaloni și nici nu regretă deloc. Zice că toate femeile preferă pantalonii, nu numai pădurărițele. Îmbracă rochie numai la petreceri.
Mi-a vorbit profesionist despre tăierile sanitare, despre cele ilicite, despre paza pe timp de noapte, despre amenzile aplicate pentru răufăcători, despre cele trei corpuri de pădure (unul spre Ciuciulea, unul spre Obreja Veche și altul spre Limbenii Vechi).
Spunea doamna, că lucrările de iarnă și primăvară din pădure s-au terminat. Următoarele vor fi culegerea plantelor medicinale, cositul și adunatul fânului și îngrijirea culturilor. Un metru cub de lemn estima în ziua vizitei 700 de lei. De se va scumpi în toamnă ori nu - nu depinde de pădurar. Acestea sunt indicații de rang superior. Al șaselea an e în inima naturii. Nu regretă nici pentru o clipă. Drept că are toată susținerea și sfaturile soțului, pe care îl cunosc și păsările din pădure.
Familia Olga și Alexandru Cojocari cresc și educă 3 copii, doi feciori și o fiică. Cel mai mare fiu are 21 de ani, iar mezina are 11 anișori. Recent feciorul mai mare le-a dăruit și o nepoțică. Sunt bunei tineri și de invidiat. Dna Olga se bucură în muncă și de ajutorul feciorilor. Dacă tata le spune că trebuie atunci ei nu pun în discuție. Merg la pădure și lucrează cot la cot cu mama. Eroina schiței noastre a vrut să încheie discuția cu o bucurie pentru ea. S-au prins toți copăceii, plantați anul trecut. După ploaie urma să iasă la prășitul lor. Zice că e foarte important înnoirea pădurii.
Drumul de printre lanurile agricole ne îndepărta tot mai mult de locul, unde primisem ”ustiaterapie”. Chiar că frumoase locuri au meleagurile noastre. Dar devin și mai deosebite, știind, că sunt îngrijite de o mână de femeie.
Maria Focșa