Anul acesta, în perioada 18-24 noiembrie se marchează săptămâna mondială de conștientizare antimicrobiană.
Rezistența antimicrobiană (RAM) se dezvoltă natural în timp, de obicei ca urmare a mutațiilor genetice. Microorganismele rezistente la antimicrobiene se găsesc la oameni și animale, în alimente, plante și mediu (apă, sol și aer). Ele pot fi transmise de la persoană la persoană sau între oameni și animale, inclusiv prin alimente de origine animală.
Principalii factori ai rezistenței antimicrobiene includ:
• utilizarea necorespunzătoare și utilizarea excesivă a antimicrobienilor la oameni, animale și plante;
• lipsa accesului la apă de calitate, sanitație și igienă (WASH) atât pentru oameni, cât și pentru animale;
• COVID-19.
Rezistența la antimicrobiene reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa sănătății publice. Decesul a 700 mii de persoane anual la nivel global este consecința directă a infecțiilor cauzate de bacterii rezistente la antibiotice. Povara pe care o reprezintă infecțiile cu bacterii rezistente la antibiotice este comparabilă cu povara pe care o reprezintă gripa, tuberculoza și HIV/SIDA la un loc. La nivelul Uniunii Europene anual peste 380 mii de pacienți suferă de infecții provocate de microorganisme rezistente la antimicrobiene, iar 25 de mii decedează din cauza epuizării remediilor terapeutice. Circa 4,75 % din povara pe care o reprezintă bacteriile rezistente la antibiotice în UE o constituie infecțiile asociate asistenței medicale (IAAM). Măsurile adecvate de prevenire și de control al infecțiilor, precum și acțiunile de promovare a utilizării adecvate a antibioticelor în instituțiile medico-sanitare ar putea reduce această cifră.
Klebsiella spp. cel mai frecvent a fost raportat ca agent cauzal în IAAM și a atestat o rezistență sporită la cefalosporine de generația a 3-a (84,6%) și la carbapeneme (46,2%). Prevalența consumului de AM a constituit 42,7%. Cel mai frecvent AM sunt administrate pacienților cu scop de tratament - 73,8%. Infecțiile comunitare în structura indicațiilor pentru administrarea AM cu scop terapeutic prevalează și constituie 94,1%, urmate de IAAM cu o pondere de 5,9%.
În structura administrării AM cu scop de profilaxie chirurgicală prevalează administrarea AM mai mult de o zi cu o pondere de 93,5%. În structura AM consumate predomină cefalosporinele de generația 3-a cu o pondere de 34,5%.
Enterobacteriile în 42,3% cazuri atestă rezistență crescută faţă de betalactamine (din care 64,6% la peniciline, 39,9% la cefalosporine la carbapeneme 14,8%) preparate utilizate actualmente pe larg în practica medicală. Majoritatea tulpinilor s-au dovedit a fi rezistente către cefalosporinele de generația a 4-a (54%), indici mai accentuați de rezistență prezentând Klebsiella pneumoniae – 46,9%.
Fără antibiotice am putea reveni la „era pre-antibiotică”, când transplanturile de organe, chimioterapia cancerului, terapia intensivă și alte proceduri medicale nu ar mai fi posibile. Bolile bacteriene s-ar răspândi și nu vor mai putea fi tratate, provocând decese.
Cu această ocazie facem apel către populație, lucrătorii medicali și farmaciștii, sectorul agricol și de mediu să se reunească în jurul unei agende pentru a învinge această amenințare pentru sănătatea publică și pentru dezvoltare.
Victor Botnari, medic de familie, Centrul de Sănătate Fundurii Vechi